Iubeste-ma asa cum sunt…

26 noiembrie 2006
Chitara ….mare…valuri…stele….Intr-un fel ciudat ma tot gandesc la acea perioada din viata mea.Era 1 mai si eram undeva la tarmul marii.A existat doar un sarut ametitor sub clar de stele …si cu toate astea in toata aceasta perioada zbuciumata acel moment reprezinta momentul meu de linistite….Momentul meu de pace suflteasca. Si totusi pare atat de departe….Toate s-au invalmasit la un moment dat in capul meu. Se ivnart ca un carusel nebun…imaginile nu mai sunt clare, la un moment dat din cauza vitezei vezi doar o linie continua….si pierzi…Pentru ca linia continua e doar o iluzie…In spatele liniei sunt fete de oameni peste care treci….sunt intamplari reale pe care nu le realizezi pe moment….sunt momente de fericire pe care cineva vrea sa ti le ofere…..si pentru ca tu nu esti atent se pierd in eter….Imi vine sa strig uneori "opriti caruselul va rog…..vreau sa cobor" si atunci ceva ma retine cuvitnele nu ajung sa iasa la suprafata si nu reusesc sa spun nimic…..Imi dau seama ca lucrurile stau in puterea mea….Tot caruselul asta nebun l-am pornit singura si tot singura il pot opri….Dar simt atat de multe….Daca as reusi doar sa merg cu o viteza ceva mai mica astfel incat sa nu ratez evenimetnele de pe margine…..probabil as fi pe deplin fericita….Pana reusesc eu sa gasesc o solutie sa modific viteza….in favoarea mea….tu iubeste-ma asa cum sunt….
 

Iar….

20 iunie 2006
O sa spui ca eu scriu doar cand sunt deprimata….Doar cand iubirea trece…Nu esti departe de adevar. Sunt atat de suparata pe mine….Ma joc cu viata mea….Si timpul trece…Si eu imbatranesc si ma joc in continuare…Deja mi-am pierdut orice speranta.Dar cine stie. Poate tot ce a fost pana acum ma pregateste pentru o mare iubire. Desi ma indoiesc amarnic ca pot face pe cineva sa stea langa mine. Oricum te mai tin la curent.Acum sufletul mi-e gol si am sentimentul ca de data asta a fost ultima data.Si chiar cred.De-acum inainte voi gandi si atat.Nu mai vreau sa sufar.De ce dupa 2 zile de fericire urmeaza mult mult mult mai multe de nefericire profunda?De ce nu reusesc sa imi vad de viata mea?De ce la mine totul trebuie sa fie extraordinar de complicat?
Parca am trei ani de atatea ori am spus de ce….Daca eu nu ma descifrez atunci cine ar putea sa o faca?Noroc ca ma pricep sa dau sfaturi altora.Daca m-as si asculta din cand in cand poate ca mi-ar fi mai bine…Pup si mai vb.

Iuuuuuuuuubeeeeesssssssssccccc

24 aprilie 2006
Asa cantam uneori. Dar nu e asa. Cred ca habar nu am sa iubesc. Sau poate iubesc prea mult. Si iar ma invart in acelasi cerc minunat. Imi place nebunia pe care o simti cand te indragostesti. Imi place cum abia respir cand apare el. si urasc linistea pe care o lasa in urma. O urasc. Acum apare imi da viata peste cap si apoi pleaca ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si eu stau si ma gandesc unde am gresit iar si de ce mi se intampla mereu mie. De fapt eu nu gresesc decat atunci cand mi-aleg persoana.Acolo gresesc fundamental. Nu ma intereseaza nimic altceva. Decat sa ma incante cumva.Sa ma faca sa ma gandesc la el.Si de fiecare data plang. E clar ca buna ziua ca undeva gresesc.Si cand ma gandesc cu ce viteza trece timpul…Si cum la mine nu se leaga nimic…Si cat de ametita sunt uneori…Poate sunt pe un drum gresit. Iar aberez. Iar imi fac promisiuni cum ca voi fi mai atenta data viitoare si ca voi deschide mai bine ochii.Dar adevarul e ca timpul trece si nu as vrea sa il las sa treaca pe langa mine. Asa ca voi proceda in consecinta. Si o sa incerc sa nu ma mai vait….Acum chiar incerc sa ma adun si sa merg pe o traiectorie care sa imi convina din mai multe puncte de vedere. Om vedea. Te pup si mai vb.Io

Iara trista……..

4 decembrie 2005
Uneori reusesc sa ma mint atat de frumos……….Problema apare in momentul
in care accept ideea ca m-am mintit……..Ce aiurea suna. Pur si simplu nu mai
stiu ce sa fac si incotro sa merg. Ma intreb ce sa fac si constat ca fug de fapt
de viata reala . Ma amagesc cu ideea ca toate vor fi minuntate dupa ce pierd cateva
kilograme (desigur acest lucru nu se va intampla niciodata pt ca oricum ar fi
tot nu voi putea arata ca un fotomodel , deci ma mint singura) ma ascund dupa aceasta
idee si atat. Nimic altceva. Pur si simplu ma amagesc si pierd timpul in loc sa
traiesc la maximum. Cred ca va interveni cat de curand o schimbare in viata mea
pentru ca este evident ca asa nu se mai poate. Sper sa fac alegeri bune desi ma
indoiesc literalmente de capacitatea mea de alegere.
Uneori mi-e atat de frica de ce s-ar putea intampla. Si alte ori imi dau seama
ca mai bine iese prost decat sa nu se intample nimic.
Iar m-a apucat filozofatul….Sper sa scriu si cand oi fi intr-o dispozitie mai
vesela. Pana atunci te pupez.

Noapte nebuna……….

20 noiembrie 2005
Doar ploaia aceea nebuna ce a promis ca vine si nu mai vine……….Sunt niste
versuri dintr-un cantec pe care il iubesc in mod deosebit….Dar ce te faci atunci
cand ploaia chiar vine??? Cum reactionezi atunci? E curios ce se poate intampla
intre aburi de alcool si cantec de chitara…Toate par absolut perfecte si ai
senzatia ca nimic nu te atinge….Pana in momentul in care brusc te trezeste o
afirmatie………Viata mea decurge pe doua planuri . Unul din planuri este cel
zilnic cu viata normala cu serviciu, casa probleme curente ce trebuie rezolvate
si un al doilea plan in care ma simt eu cea implinita si fericita. Legatura dintre
cele doua planuri o face uneori cate o replica….care ma trezeste brusc. De ce
oare starea de fericire pe care o simt nu e tocmai legata de realitatea imediata.
De ce nu pot sa zambesc cuiva doar pt ca imi place sa zambesc si zambetul sa insemne
doar zambet si atat?De ce nu pot sa fac anumite gesturi care sa nu aiba nici un
fel de interpretare…….E greu. Ar trebui sa nu imi pun astfel de intrebari.
Poate ca ar fi mai bine doar sa ma bucur din plin de tot si sa las analiza la
urma…..Poate sa o reusesc sa traiesc mai mult si sa analizez mai putin…..Of
si m-am despartit de el……….Si cat l-am iubit….Ma doare.
Pup

Am 30 de ani……..nu 18…….

7 noiembrie 2005
Am implinit 30 de ani. Mi se pare mult. Mult prea mult in comparatie cu felul
in care ma simt eu. Parca am crescut prea repede. Trebuie sa fiu adulta si sa
ma comport ca atare cand mie imi place sa visez si sa fac diverse activitati care
nu au prea mare legatura cu maturitatea. Uneori mi se face teama cand ma gandesc
la cati ani am implinit si la ce am facut pana acum.Pare extrem de putin. Dar
conteaza foarte mult si sistemul de referinta. Important e ca pana la urma am
invatat de bine din intamplarile din viata mea si am invatat de ce sa ma feresc.
In ultimul an am avut parte de foarte multe surprize. Si nu au fost placute mare
parte din ele. Unele chiar m-au durut. Am ajuns la concluzia ca pot sa am incredere
in mine. Si m-am impacat eu cu mine. Si asta e important. Desigur pentru altcineva
ar putea parea neinsemnat. Dar altcineva nu traieste in locul meu.
Asa ca am 30 de ani si as putea spune ca am ajuns sa ma inteleg cu mine deci
ma simt bine.
Pup.

As bea o cafea…

28 octombrie 2005
V-am zis oare cat de dor imi e de mare? De vara? De cort ?De soarele care rasare
dimineata si de cafeaua de la Micul Golf ?Tare as bea o cafea acolo…..Sa vad
marea. Si sa fie cald.Si marea sa fie albastra. Si sa ma simt libera. Si fericita…..Raman
la ideea ca acolo e cea mai buna cafea. Si tare as bea una….
 

Normal?????????

28 octombrie 2005

Am zis ca mai scriu daca il gasesc pe ala normal……Intelegeti ca nu l-am gasit
exact. In ultima vreme am incetat pur si simplu sa ma intreb ce determina oamenii
sa fie atat de incrancenati. I-am luat ca atare si nu m-am intrebat nimic. M-am
bucurat ca a fost soare, ca am auzit undeva o chitara cantand, ca un tip dragut
mi-a zambit, ca un copil mi-a daruit o floare. Sunt un pic ametita. In jurul meu
vad oamenii care nu au puterea sa zambeasca. Asta ma sperie uneori. Tot indragostita
sunt. In vara cand am scris prima insemnare am crezut ca o sa imi treaca. Ha.
Nu mi-a trecut. Inca nu stiu ce se va intampla. Nu mi s-a mai intamplat niciodata
sa nu detin controlul. Dar poate ca e mai bine asa. Ma simt in siguranta. Desi
nu am habar daca ziua de maine va fi una buna sau nu. Dar in fiecare dimineata
zambesc. Cred ca sunt dependenta de zambete. Mai ales dimineata. Offffffff. Uneori
mi se face atat de dor de el. Ce bine ar fi fost sa fie o relatie ceva mai simpla….Pe
noi de despart vreo 300 de km, vreo 18 ani si cine mai stie….Dar pana la urma
sunt sigura ca voi fi fericita. Poate nu cu el. De fapt sunt aproape convinsa
ca nu el. Astept doar sa ma contrazica viata. Sa apara altcineva care sa imi fure
gandurile….Sau sa nu mi le fure da sa le incurce nitel. Mi-a cam fost dor de
voi. Recunosc cinstit am fost o lenesa. Dar incerc sa ma revansez. Imi place sa
scriu. Uneori chiar nimeresc niste idei coerente. Alte ori nu ….Mi-e cam dor
de Iasi….poate cineva sa ma vindece????????


Oare e bine ce fac?

4 iunie 2005
M-am indragostit. Rau. Nu stiu daca e bine. Habar nu am pe ce lume sunt. Si asta
in general nu e un semn bun pentru mine. Nu stiu ce voi face si cum se va rezolva.
Sper ca bine. Oare ce o insemna bine? Simt atat de multe…..
M-am intalnit cu o prietena de-a mea pe care nu am mai vazut-o de vreo 4 ani.
M-am bucurat ca am vazut-o. Chiar mi-a facut placere. Se marita. M-am bucurat.
Uite o poveste de dragoste care merge bine. E fericita, indragostita, si-a facut
planuri. M-a facut sa fiu optimista. Asa in general. Pentru ca in ceea ce priveste
dragostea mea e greu sa fiu optimista. Oare de ce mi se intampla mereu mie?Intotdeauna
imi aleg tipi imposibil….Cred ca mi-e prea frica sa ma indraostesc de unu normal
nici frumos nici urat,nici foarte destept nici prea prost,nici bogat nici sarac…..Cred
ca am sa dau un anunt. Vreau si eu un tip normal, in jur de 30 ani ….care sa
nu fie insurat….Cred ca e greu de gasit….Daca il gasesc mai scriu. Pup u.

La mare

23 aprilie 2005
Am vazut pe site un mesaj pentru Sergiu si mi-am adus aminte de ceva. Eram la
mare. Aveam o rochie albastra de satin. Eram pe malul marii la o terasa. Muzica
era super. Dansam. Eram cu niste prieteni printre care si Sergiu. Numele m-a facut
sa imi aduc aminte de intamplare. Mentionez ca nu sunt frumoasa. Sunt plinuta ,
brunetica cu ochii mari si parul lung. Am fost complexata de cum arat de cand
ma stiu. De felul meu, sunt vesela si optimista. M-am luptat mult cu complexele
proprii. In mare parte am reusit sa le daram. Nu complet. Si nu mereu. Insa atunci
ma simteam bine. Bausem o bere. Dansam. Imi placea muzica. Si iubesc marea. Marea
imi da o senzatie de libertate si de bucurie. Simt ca pot sa fac orice. Ma simt
extraordinar la mare. Probabil ca transmiteam aceasta stare. Si cei cu care eram
au decis sa mergem sa ne plimbam. Eram patru. Eu, el sora lui si sotul surorii
lui. Cei doi casatoriti au mers pe faleza. Eu am vrut pe malul marii cu picioarele
prin apa. Mergeam si radeam. Si povesteam vrute si nevrute. Si erau stele si se
auzea muzica in surdina si la un moment dat el m-a luat in brate si m-a sarutat.
Imi dadeam seama ca acest lucru nu trebuia sa se intample. Insa s-a intamplat.
A fost superb. Desi dupa toate preceptele nu a fost bine ca s-a intamplat. Sau
cel putin asa au judecat ceilalti. Pentru mine a fost frumos. Si pentru el. A
ramas un fel de vis al nostru. Am evitat sa ma intalnesc cu el de atunci. Pentru
ca imi dau seama ca se poate repeta acel sarut. Si nu am dreptul. Pentru ca el
apartine altcuiva. Momentul ala a fost doar al meu si al lui. Si atat. Uneori
imi amintesc de acea seara. Si de sentimentul de bine pe care l-am avut. De felul
in care m-am simtit pe malul marii cu valurile care imi veneau pe picioare si
el strangandu-ma in brate. Auzeam vuietul marii si vedeam stelele. Si nimic altceva
nu mai conta. Eram doare eu, el si marea. Si atat….
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro